INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia. Vezi definitia »

ANEMOFÍLĂ, anemofile, s.f. – V. anemofil [DEX'98] Vezi definitia »

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli Vezi definitia »

COBELIGERÁNȚĂ s. f. situație în care se găsește un stat cobeligerant. (< co- + beligeranță) Vezi definitia »

RICKETTSIÓZĂ s.f. Boală infecțioasă, provocată de rickettsie, caracterizată prin febră, erupții cutanate și tulburări neurologice. [< fr. rickettsiose]. Vezi definitia »