ECHIVÓC, -Ă I. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă. (< fr. équivoque, lat. aequivocus) Vezi definitia »

TÂRBÓC, târbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din scr. trbok, trbuk. Vezi definitia »

DOC¹, docuri, s. n. Țesătură de bumbac din care se fac haine de vară, salopete, prelate etc. – Din engl. duck. Vezi definitia »

DIPLODÓC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 2⁵ m, având capul foarte mic, cu dinți subțiri și mici, cu gâtul și coada foarte lungi. (< fr. diplodocus) Vezi definitia »

TOC³, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok. Vezi definitia »