PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. Vezi definitia »

RADIOGENÉTICĂ s.f. Capitol al geneticii care studiază utilizarea radiațiilor ionizate în vederea transformării ereditare a organismelor vii cu scopul ameliorării lor. [Gen. -cii. / < fr. radiogénetique]. Vezi definitia »

CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. – Din fr. concertina. Vezi definitia »

AMÍBĂ, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul format dintr-o masă de protoplasmă și din unul sau mai multe nuclee. – Fr. amibe (< gr.). Vezi definitia »

ANEMOFÍLĂ, anemofile, s.f. – V. anemofil [DEX'98] Vezi definitia »