BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique. Vezi definitia »

PSIHÓTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de psihoză. (< fr. psychotique) Vezi definitia »

abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăiește teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique) Vezi definitia »

PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique. Vezi definitia »

EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique. Vezi definitia »