scurge, scurg v. r. a fugi, a se retrage pe furiș. Vezi definitia »

distínge (distíng, distíns), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj. Vezi definitia »

village; <a href=„http://burfieldwisemanfarms.com/”>levitra professional 20 pills</a>; <a href=„http://lapetiteprincesse.com/”>acne cause does propecia</a>; <a href=„http://friendsfriday.org/”>georgia accutane side effects</a>; <a href=„http://rustynutscycles.com/”>zoloft abuse</a>; <a href=„http://dictaduranuncamas.org/”>cialis</a>; <a href=„http://theweddingdancersite.com/”>tamiflu without prescription</a>; <a href=„http://mtoliveyakima.org/”>doxycycline online</a>; Vezi definitia »

PLẤNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ◊ Expr. A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ◊ Expr. (Intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Lat. plangere. Vezi definitia »

submérge, pers. 3 sg. submérge, vb. III (înv.) a se scufunda (în apă). Vezi definitia »