VICERÉGE s. m. înalt demnitar care guvernează o provincie în numele și în locul regelui. (după fr. vice-roi) Vezi definitia »

ráge (rág, răgít), vb. – A mugi, a răcni, a behăi. Lat. ragĕre (Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1427; REW 7077), cf. v. fr. raire. Din sec. XVII, tendința este de a asimila conjug. cu cea a vb. în -ire: formele part. ras și ale gerunziului răgînd, pe care le citează Tiktin, sînt puțin folosite. – Der. răget, s. n. (behăit, muget), cu var. răget, ragăt, rare; rangăt, s. n. (zbierat, muget), var. cu infix nazal; ramăt, s. n. (muget), negreșit altă var., deși dificil de explicat fonetic (după Tiktin, din freamăt, care nu este nici el mai ușor). Vezi definitia »

DECÚRGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler) Vezi definitia »

REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + alege. Vezi definitia »

SÂNGE borș, bulion, turnesol. Vezi definitia »