ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura) Vezi definitia »

ORTODRÓMĂ, ortodrome, s. f. Drumul cel mai scurt care leagă două puncte de pe suprafața Pământului. – Din germ. Orthodrome. Vezi definitia »

GRIMÁSĂ s. f. strâmbătură, schimonoseală a feței. (< fr. grimace) Vezi definitia »

FĂRÂMITÚRĂ s. f. v. fărâmătură. Vezi definitia »

NÚLĂ s.f. 1. (Cifra) zero. ♦ Semn grafic care reprezintă această cifră. 2. (Rar) Lipsă de orice merit; nulitate. [< germ. Null, cf. lat. nulla]. Vezi definitia »