Definita cuvantului magnetofon
MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetofon
PALMERSTÓN s. n. țesătură dublă din lână și bumbac, ca stofă de palton. (< Palmerston) Vezi definitia »
barítón (baritoni), s. m. – Cîntăreț intermediar între tenor și bas. Fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formație internă a rom. Vezi definitia »
OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon) Vezi definitia »
danke șoșon! expr. (glum.) mulțumesc (frumos)! Vezi definitia »
FONÓN s. m. particulă fictivă asociată vibrațiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor. (< fr. phonon) Vezi definitia »