COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere). Vezi definitia »

a-i face (cuiva) pontul expr. a înșela (pe cineva). Vezi definitia »

juníce (-ci), s. f. – Vițea, vacă tînără. – Var. juni(n)că. Lat. iunĭx, -ῑcem (Pușcariu 924; Candrea-Dens., 921; REW 4626; DAR), cf. calabr. janizza, fr. génisse. Cf. junc. Vezi definitia »

IN NÚCE loc. adv. scurt și cuprinzător, în forma cea mai restrânsă. (< lat. in nuce) Vezi definitia »

ce inseamna pe romaneste Vezi definitia »