AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis). Vezi definitia »

SINONÍMICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi. [Gen. -cii. / < germ. Synonymik]. Vezi definitia »

pârvă, pârve, s.f. (înv.) femeie depravată. Vezi definitia »

REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende]. Vezi definitia »

FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura) Vezi definitia »