TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie. Vezi definitia »

SPALAȚÍE s. f. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. (< fr., engl. spallation) Vezi definitia »

FRÂNGHÍE² s. f. v. frenghie. Vezi definitia »

FEDERÁȚIE s.f. 1. Uniune de state autonome (păstrându-și în anumite limite independența) într-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. Uniune de organizații constituită în vederea realizării unui scop comun. [Gen. -iei, var. federațiune s.f. / cf. fr. fédération, lat. foederatio]. Vezi definitia »

AMENȚÍE s. f. stare amentivă; tulburare mintală. (< germ. Amentia) Vezi definitia »