HIGROMETRÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor și a aparatelor utilizate în determinarea umidității aerului atmosferic. – Din fr. hygrométrie. Vezi definitia »

NATUROTERAPÍE s.f. (Med.) Valorificare a remediilor naturale în tratarea anumitor boli. [Gen. -iei. / cf. lat. natura – natură, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie. Vezi definitia »

DIVÍZIE s. f. 1. mare unitate militară din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de același tip. ◊ comandamentul unei asemenea unități militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub direcția unui șef; secție, serviciu (la căile ferate). (< rus. diviziia) Vezi definitia »

DINAMOCORÍE s. f. mod de răspândire a plantelor dinamocore. (< fr. dynamochorie) Vezi definitia »