Definita cuvantului pranic
pránic, pránice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pranic
POLÍNIC, -Ă adj. referitor la polen. (< fr. pollinique) Vezi definitia »
SILÍCIC adj. acid ~ = acid oxigenat al siliciului. (< fr. silicique) Vezi definitia »
FERODINÁMIC, -Ă adj. (despre un aparat, o mașină) cu acțiune electrodinamică intensificată de piese feromagnetice. (< fr. ferrodynamique) Vezi definitia »
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI a. Cr. – Din fr. protodorique. Vezi definitia »
BENZÓIC, benzoici, adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și întrebuințată în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z