URSULÍNĂ s. f. călugăriță dintr-un ordin monahal catolic care se consacra educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. (< fr. ursuline) Vezi definitia »

RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt² + suf. -ură. Vezi definitia »

AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto² + combină) Vezi definitia »

ZÓLZĂ, zólze, s. f. Tip de tumoare care apare la cai. (din pol. zolza) Vezi definitia »

cotováică s.f. (reg.) partea care rămâne (coaja) după ce s-a scos miezul dintr-o jumătate de dovleac. Vezi definitia »