RECTÍTĂ s. f. inflamație a rectului; proctită. (< fr. rectite) Vezi definitia »

CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »

LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. – Din lat. lorica. Vezi definitia »

BILÉTĂ, bilete, s. f. (Tehn.) Țaglă. – Fr. billette. Vezi definitia »

săgeată, săgeți s. f. 1. persoană care se ocupă cu schimburi valutare în afara cadrului legal, în scopul obținerii de profituri ilicite. 2. persoană care acordă împrumuturi în valută cu dobânzi exagerat de mari. Vezi definitia »