EXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif) Vezi definitia »

ELATÍV s. n. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv. (< fr. élativ, germ. Elativ) Vezi definitia »

obiectív² (-biec-) s. n., pl. obiectíve Vezi definitia »

ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus) Vezi definitia »