prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

FILOTEHNÍE s. f. înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. (< fr. philotechnie) Vezi definitia »

CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s. f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. ciocârlan. Vezi definitia »

ONOMANȚÍE s.f. Tehnică de a ghici potrivit interpretării etimologiei și valorii simbolice a numelor. [Gen. -iei. / cf. it. onomanzia]. Vezi definitia »

FULMINÁȚIE s. f. detonare a unei substanțe explozive. (< fr. fulmination, lat. fulminatio) Vezi definitia »