PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion) Vezi definitia »

DISJUNCȚIÚNE s.f. v. disjuncție. Vezi definitia »

EXPROMISIÚNE s.f. Substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission]. Vezi definitia »

EDIȚIÚNE s. f. v. ediție. Vezi definitia »

DICȚIÚNE, dicțiuni, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-. – Var.: dícție s. f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis. Vezi definitia »