ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique]. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. Vezi definitia »

SPORÁDIC, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat, întâmplător. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos]. Vezi definitia »

PNEUMOGÁSTRIC, -Ă, pneumogastrici, -ce, adj. Care este comun plămânilor și stomacului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumogastrique. Vezi definitia »

PERIMÉTRIC, -Ă, perimetrici, -ce, adj. Care ține de perimetru, referitor la perimetru, de perimetru. – Din fr. périmétrique. Vezi definitia »