Definita cuvantului prăgar
prăgár, prăgáre, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. 2. grindă care se pune deasupra ușorilor ușii, formând pragul de sus; prăguriță. 3. prag.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prăgar
PEDUNCULÁR, -Ă adj. Al pedunculului. [Cf. fr. pédonculaire]. Vezi definitia »
far, faruri s. n. ochi. Vezi definitia »
CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar. Vezi definitia »
CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar. Vezi definitia »
FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări, unei unități administrativ-teritoriale sau ale unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ◊ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier. Vezi definitia »