SANCTUÁR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire) Vezi definitia »

ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar. Vezi definitia »

COCĂLÁR, cocălari, s.m. Om care caută prin gunoaie, om murdar, urât mirositor Vezi definitia »

RETICULÁR, -Ă adj. (Despre o structură) În formă de rețea; reticulat. [< fr. réticulaire, cf. lat. reticulum – rețea]. Vezi definitia »

ilișár, ilișári, s.m. (înv.) persoană care strângea ilișul (v.). Vezi definitia »