tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv. Vezi definitia »

popârțác¹, popârțáci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac. Vezi definitia »

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei. Vezi definitia »

NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac. Vezi definitia »

ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior. Vezi definitia »