Definita cuvantului prăpăditură
prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prăpăditură
ONICÓZĂ s. f. onichie. (< fr. onychose) Vezi definitia »
toloboátă s.f. (reg.) 1. gălăgie, larmă. 2. femeie guralivă. Vezi definitia »
TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik. Vezi definitia »
NULIPÁRĂ, nulipare, s. f. (Adesea adjectival) Femeie care nu a născut niciodată un făt viabil. – Din fr. nullipaire. Vezi definitia »
ASPIRANTÚRĂ s. f. Formă de studiu organizată pe lângă universități și institute de cercetări științifice, pentru pregătirea persoanelor care au trecut examenul de stat, în vederea obținerii titlului superior de „candidat în științe”. – Rus. aspirantura. Vezi definitia »