ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. Vezi definitia »

SPANIÉL s. m. câine de vânătoare care stârnește vânatul fără a face aret. (< germ. Spaniel, fr., engl. spaniel) Vezi definitia »

MANTÉL s.n. v. mantelă. Vezi definitia »

CROMNÍCHEL s. n. Aliaj care conține 10-20% crom, 60-70% nichel, restul fier, folosit la construcția rezistențelor bobinate care lucrează la temperaturi înalte. – Din germ. Chromnickel. Vezi definitia »

chirpcél, chirpcéi, s.m. (reg.) spin, țeapă (de trandafir). Vezi definitia »