hoáră s.f. (reg.) lâna care rămâne de la piua de bătut dimiile. Vezi definitia »

ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. Vezi definitia »

ARGÍLĂ s. f. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. (< fr. argile, lat. argilla) Vezi definitia »

APSÍDĂ apside, s. f. Fiecare dintre cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei pe care un corp ceresc o descrie în jurul altuia – Fr. apside (lat. lit. apsis, -idis). Vezi definitia »

năstrăpiátră adj. f. (reg.; în sintagme) V. năstrăpátă. Vezi definitia »