CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor. Vezi definitia »

SEPTUÓR s. n. septet. (< fr. septuor) Vezi definitia »

TRACTÓR s. n. 1. vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit pentru a remorca sau a pune în acțiune diverse unelte, mașini sau vehicule. 2. ~ de sudare = cărucior autopropulsat la sudarea automată pe lungimi mari. (< fr. tracteur) Vezi definitia »

VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Medicament) care provoacă vasoconstricție. [< fr. vaso-constricteur]. Vezi definitia »

CONGELATÓR, congelatoare, s. n. Aparat care servește la congelarea lichidelor sau a alimentelor; instalație care servește la congelare. – Din fr. congélateur. Vezi definitia »