ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »

STILODOZIMÉTRU s. n. dozimetru de radiație portativ de forma unui stilou. (< fr. stylodosimètre) Vezi definitia »

ODONTOMÉTRU s.n. Mic instrument din metal, din celuloid sau din carton, care servește la măsurarea dantelurii mărcilor poștale. [< fr. odontomètre]. Vezi definitia »

ALGOMÉTRU s. n. algezimetru. (< germ. Algometer, engl. algometer) Vezi definitia »

PANTOMÉTRU s.n. Instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor și a înclinării terenului pe o anumită porțiune. [< fr. pantomètre]. Vezi definitia »