pravilicésc, praviliceáscă, adj. (înv.) 1. legal. 2. care cuprinde pravile, de pravile; pravilnicesc. Vezi definitia »

ETRÚSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci. (< fr. étrusque, lat. etruscus) Vezi definitia »

OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »

SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc. Vezi definitia »

ISTORICÉSC, -EÁSCĂ, istoricești, adj. (Înv.) Istoric. – Istoric + suf. -esc. Cf. rus. istoriceskii. Vezi definitia »