FANARIOTÍSM s. n. (Rar) Dominație, stăpânire a domnilor fanarioți. ♦ Fig. Ipocrizie, fățărnicie. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ism. Vezi definitia »

ORIGENÍSM s. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) Vezi definitia »

GLOBALÍSM s. n. 1. proces congnitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente. 2. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente. 3. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale. (< fr. globalisme) Vezi definitia »

SERVOMECANÍSM s. n. mecanism al unui regulator care acționează asupra mărimii sau a parametrului de reglat. (< fr. servomécanisme) Vezi definitia »

SEISMOTROPÍSM s. n. tropism cauzat de vibrațiile scoarței terestre. (< fr. seismotropisme) Vezi definitia »