GEORÁMĂ s.f. Încăpere sferică pe a cărei față interioară sunt reprezentate în relief forma și accidentele scoarței terestre. [< fr. géorama, cf. gr. ge – pământ, horama – privire]. Vezi definitia »

vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl. Vezi definitia »

TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță. Vezi definitia »

rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos). Vezi definitia »

TINZÉICĂ, tinzeici, s. f. Tindeche. – Din tind[eche] (după întinde, întinz) + suf. -eică. Vezi definitia »