GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate. Vezi definitia »

ANVERGÚRĂ s. f. 1. (Franțuzism, în expr.) De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanța dintre extremitățile unei aripi de avion. – Fr. envergure. Vezi definitia »

CRONOPROFESIOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică în timpul unei activități, cu determinarea duratei fiecărei operații componente. (< crono- + profesiogramă) Vezi definitia »

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »

a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma. Vezi definitia »