COMPLETITÚDINE s. f. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată. (după fr. complétude) Vezi definitia »

REEXPOZIȚIÚNE s.f. v. reexpoziție. Vezi definitia »

DESTITUȚIÚNE s.f. Destituire, scoatere din serviciu. [Cf. fr. destitution, lat. destitutio]. Vezi definitia »

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. Vezi definitia »

SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer) Vezi definitia »