pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. Vezi definitia »

BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Din bade + suf. -ică. Vezi definitia »

OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse. Vezi definitia »

MIGÁLĂ s. f. păianjen veninos din regiunile tropicale ale Americii. (< fr., gr. mygale) Vezi definitia »

gârână s.f. (reg.) curătură, loc unde s-a tăiat o pădure și-au rămas buciumi. Vezi definitia »