șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului. Vezi definitia »

HABÁNĂ adj. ceramică ~ă = ceramică fină smălțuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice. (< germ. haban) Vezi definitia »

porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri). Vezi definitia »

HÂRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Vezi definitia »

LUMINÁNȚĂ s. f. lumină fotometrică, egală cu raportul dintre intensitatea unei surse luminoase și proiecția suprafeței acesteia pe un plan; strălucire. (< fr. luminance) Vezi definitia »