RAPT s.n. 1. (Rar) Răpire (a unei persoane). 2. Jaf, hoție. [Pl. -turi. / < fr. rapt, cf. lat. raptus]. Vezi definitia »

Drept recunoscut de lege statului de a prelua în proprietatea sa masa de bunuri ce formează averea succesorală a unei persoane decedată fără posteritate sau ai cărei succesori au repudiat moștenirea, astfel încât succesiunea sa a rămas vacantă.Dreptul de desherenta poate fi exercitat numai după ce notarul public competent constată că succesiunea în cauză este vacantă și eliberează în favoarea statului certificatul de vacanță succesorală. Vezi definitia »

abrúpt² (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi Vezi definitia »

AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt). Vezi definitia »

INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Rar) Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus. Vezi definitia »