-MÁNT Element secund de compunere savantă cu semnificația „ghicitor”. [< it. -mante, cf. gr. mantis – ghicitor]. Vezi definitia »

cuvant de provenienta latina reprezinta prostia absoluta si nesimtirea maxima Vezi definitia »

HEMERÁNT, -Ă adj., s. f. (plantă) care înflorește peste zi. (< fr. héméranthe) Vezi definitia »

fursánt s.n. (reg., înv.) vânzare mare, cu afluență de cumpărători; dever. Vezi definitia »

SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă. Vezi definitia »