Definita cuvantului bortă
bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bortă
búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai. Vezi definitia »
PLASTILÍNĂ s. f. material plastic, ușor de modelat, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase și rășini, colorat cu diferiți pigmenți. (< germ. Plastilin) Vezi definitia »
ZBEGUIÁLĂ, zbeguiéli, s. f. (Var.) Zbenguială. (zbegui + suf. -eală) Vezi definitia »
ELECTRODIALÍZĂ, electrodialize, s. f. Proces de dializă produs sub acțiunea unei diferențe de potențial electric, electrozii fiind așezați de o parte și de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tăbăcirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. électrodyalise. Vezi definitia »
PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila]. Vezi definitia »