Definita cuvantului bortă
bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bortă
DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) Vezi definitia »
femelă de porc tânără, înaintea vârstei de montă sau la care monta nu s-a realizat o perioadă suficientă pentru a da semne de gestație.
Sursa: http://www.smithfieldfoods.com/Romanian/Understand/Glossary/ Vezi definitia »
AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient dinspre interior și se menține închis prin presiunea din recipient. – După fr. autoclave. Vezi definitia »
zălúță s. f., g.-d. art. zălúței; pl. zălúțe Vezi definitia »
PUNTIȘOÁRĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară. Vezi definitia »