Definita cuvantului botuș
botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu botuș
RĂȚOIÁȘ, rățoiași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui rățoi1. [Pr.: -țo-iaș] – Rățoi1 + suf. -aș. Vezi definitia »
SCORȚĂRÁȘ1, scorțărașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui scorțar1. Vezi definitia »
pihotáș, pihotáși, s.m. (înv. și reg.) 1. infanterist, pedestru, pedestraș. 2. cal înaintaș. Vezi definitia »
PÂRĂUÁȘ s. n. v. pârâiaș. Vezi definitia »
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș. Vezi definitia »