Definita cuvantului brăcire
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brăcire
TRANSCRISTALIZÁRE s.f. Întrepătrundere a cristalelor în timpul solidificării unui metal sau aliaj. [Cf. germ. Transkristallisation]. Vezi definitia »
ALBĂSTRÍRE, albăstriri, s. f. Acțiunea de a albăstri. Vezi definitia »
DECALCÁRE, decalcări, s. f. Acțiunea de a decalca și rezultatul ei. – V. decalca. Vezi definitia »
bunăvestíre s. f., g.-d. art. bunăvestirii; (pl. -) Vezi definitia »
INTERSECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. [< intersecta]. Vezi definitia »