Definita cuvantului brăcire
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brăcire
DOMESTICÍRE, domesticiri, s. f. Acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. – V. domestici. Vezi definitia »
REVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. [< revalida]. Vezi definitia »
neplecáre s.f. (înv.) atitudine de semeție, de îndrăzneală (nejustificată). Vezi definitia »
ÎNDOÍRE, îndoiri, s. f. Acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere. ♦ (Înv.) Îndoială (1). – V. îndoi. Vezi definitia »
CONDAMNÁRE s. f. 1. acțiune de a condamna. 2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă. (< condamna) Vezi definitia »