BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli. Vezi definitia »

ALEURÍT s.n. (Geol.) Rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale și de roci. ♦ Fragment dintr-un astfel de sediment. [Pron. -le-u-. / < fr. aleurite]. Vezi definitia »

SILÍT¹ s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit. Vezi definitia »

împroprietărit, -ă, împroprietăriți, -te adj. v. împodobit. Vezi definitia »

MERUÍT, meruiți, adj. m. (Reg., despre pomi) Încărcat cu mere; rodit. – Din mere (pl. lui măr¹). Vezi definitia »