TREFLÁT, -Ă, treflați, -te, adj. (Despre construcția unei biserici) Care are absida centrală și cele două abside laterale racordate între ele. – Din fr. tréflé. Vezi definitia »

COLONÁT s.n. Stare de colon; formă de organizare socială de la sfârșitul Imperiului Roman, caracterizată prin legarea tot mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. [< lat. colonatus, cf. fr. colonat]. Vezi definitia »

BENZOÁT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr. benzoate) Vezi definitia »

PALÁT¹ s.n. peretele superior al cavității bucale; cerul gurii. ◊ palat dur = partea anterioară, osoasă, a cavității bucale; palat moale = partea posterioară a cavității bucale; vălul palatului. (< lat. palatum, it. palato) Vezi definitia »

TRICOTÁT s.n. Tricotare. ♦ Mașină de tricotat = mașină pentru executarea tricotajelor sau a tricourilor; tricoteză (1). [< tricota]. Vezi definitia »