HULUÍ, pers. 3 húluie, vb. IV. V. hurui. Vezi definitia »

stuí, stuiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a face să dea carul îndărat. Vezi definitia »

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely. Vezi definitia »

țâgrúi, țâgruíe, s.n. (reg.) trepied; suport de lemn; batcă. Vezi definitia »

REVIZUÍ vb. tr. a revedea, a cerceta, a examina din nou; a controla. (după fr. réviser) Vezi definitia »