SURCLASÁRE s.f. Faptul de a surclasa. [< surclasa]. Vezi definitia »

SECÚRE, securi, s. f. Unealtă formată dintr-un corp de oțel cu tăiș și un ochi în care se fixează o coadă de lemn, folosită pentru doborârea arborilor, la scurtatul sau despicatul lemnelor, la cioplit și (în trecut) ca armă de luptă. – Lat. securis. Vezi definitia »

TULNICÍRE s. f. v. TULNICI. [DLRM] Vezi definitia »

cutáre adj. – 1. Unul, acesta. – 2. (Pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. Lat. eccum talis (Cipariu, Gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. Cf. și tare, acătării. Vezi definitia »

dezvoltare totala. desavarsire Vezi definitia »