sfic s.n. (reg.) 1. sfichiuială, biciuire, plesnire. 2. rafală de ploaie sau de ninsoare. 3. loc expus vântului. Vezi definitia »

SCHEMÁTIC, -Ă adj. Care reprezintă un lucru în trăsături generale; (depr.) care nu iese din anumite tipare fixe, din anumite șabloane; rigid, dogmatic; superficial. [Cf. fr. schématique]. Vezi definitia »

TELEPÁTIC, -Ă adj. Referitor la telepatie. [< fr. télépathique]. Vezi definitia »

DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) Vezi definitia »

ghiundelíc s.n. (înv.) salar. Vezi definitia »