țấrțâră s.f. (reg.) 1. ploaie înghețată, măzăriche. 2. varietate de struguri. Vezi definitia »

POLIMIOZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație concomitentă a mai multor mușchi. [Pron. -mi-o-. / < fr. polymyosite, cf. gr. polys – numeros, mys – mușchi]. Vezi definitia »

FORTĂREÁȚĂ s. f. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă. ♦ ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. (după fr. forteresse) Vezi definitia »

ANTIHRÉZĂ s.f. Contract prin care se cedează creditorului venitul unui bun imobil aparținând debitorului. [Var. anticreză s.f. / < fr. antichrèse, cf. it. anticresi < gr. antichresis]. Vezi definitia »

RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt² + suf. -ură. Vezi definitia »