LETRÍSM s. n. Teorie literară și artistică formalistă, care consideră că esența poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, dispuse mai mult sau mai puțin arbitrar. – Din fr. lettrisme. Vezi definitia »

CHIMIOTACTÍSM s.n. Chemotactism. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiotactisme]. Vezi definitia »

MONTANÍSM s.n. Doctrină mistică religioasă a unei secte din primele secole creștine, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească. [Cf. fr. montanisme, montanismo < Montanus – frigian, preot al zeiței Cibele, convertit la creștinism]. Vezi definitia »

HILOZOÍSM s.n. (Fil.) Teorie care atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gândi. [Pron. -zo-ism. / < fr. hylozoïsme, cf. gr. hyle – materie, zoe – viață]. Vezi definitia »

mentalísm s. n. 1. concepþie metafizicã potrivit cãreia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, într–un sistem lingvistic, considerã conþinutul ca un element determinant al expresiei. (<fr. mentalisme, germ. Mentalismus) 3. categorie a iluzionismului care consta in efecte care imita citirea gandurilor, premonitie, perceptie extra-senzoriala, telechinezie, telepatie. Vezi definitia »