Definita cuvantului preaputernicie
preaputernicíe, preaputernicíi, s.f. (înv.) 1. atotputernic. 2. (art.; urmat de un adj. pos.) termen de reverență pentru o persoană de rang înalt.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu preaputernicie
EXULCERÁȚIE s.f. Ulcerație superficială ușoară. [Gen. -iei. / < fr. exulcération]. Vezi definitia »
DEFLÁȚIE s.f. 1. Retragere din circulație a unei anumite cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Acțiunea de îndepărtare și de transportare de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. [Gen. -iei. / < fr. déflation]. Vezi definitia »
EXPLÓZIE, explozii, s. f. 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio. Vezi definitia »
CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection. Vezi definitia »
-EPÍE elem. „pronunțare, rostire”. (< fr. -epie, cf. gr. epos, vorbire, cuvânt) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z