vătúi¹ (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii Vezi definitia »

întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese. Vezi definitia »

pălătuí², pălătuiésc, vb. IV (reg.) a vorbi a se sfătui cu cineva; a pune ceva la cale. Vezi definitia »

șturuí, șturuiésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra excesiv. 2. a strânge în clește. Vezi definitia »

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru¹ (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru¹ + suf. -ui. Vezi definitia »